Întunericul din Dormitor. Dorință, Plăcere, Putere, Perversiune

De ce dorim ceea ce dorim?

Putem iubi fără să mai dorim. Putem dori fără să iubim. Putem fi excitați de ceva ce nu am vrea niciodată să facem. Putem avea fantezii care nu seamănă cu imaginea pe care o prezentăm despre noi lumii.

Dorința nu este un referendum asupra caracterului nostru moral. Dar spune ceva despre lumea noastră psihică. Iar uneori ceea ce spune ne surprinde chiar și pe noi.

Sexualitatea pe care o arătăm și sexualitatea pe care o ascundem

Există sexualitatea despre care putem vorbi și sexualitatea despre care vorbim mai greu: fantezii, curiozități, lucruri care ne excită dar pe care nu le înțelegem, dorințe incompatibile cu persoana care credem că suntem.

Sexualitatea se întâlnește permanent cu educația, cultura, rușinea, morala, interdicția, norma și imaginea despre sine. Între „Asta îmi doresc” și „N-ar trebui să-mi doresc asta” poate exista o lume psihologică întreagă.

De ce ne fascinează interzisul?

Există ceva profund uman în fascinația pentru ceea ce este ascuns, interzis sau inaccesibil. Ce face interdicția cu dorința? De ce secretul poate amplifica excitația? De ce transgresiunea poate avea o componentă erotică?

A fantasma nu înseamnă automat a dori să faci. Viața psihică și comportamentul nu sunt același lucru.

Puterea intră și în dormitor

A conduce. A ceda. A controla. A te abandona. A privi. A fi privit. A cere. A refuza. A domina. A te supune. Toate pot dobândi semnificații erotice.

Supunerea dorită nu este același lucru cu supunerea impusă. Jocul cu puterea nu este același lucru cu abuzul de putere. Fantezia nu este același lucru cu acțiunea. Consimțământul schimbă fundamental semnificația unei interacțiuni sexuale.

Ce vei explora

• dorința sexuală și complexitatea ei psihologică;
• relația dintre dorință, excitație și plăcere;
• fantezia sexuală și raportul dintre fantezie și comportament;
• rolul interdicției, rușinii, secretului și transgresiunii;
• diversitatea expresiei sexuale;
• relația dintre sexualitate și putere;
• dominația și supunerea în contexte erotice;
• limitele și rolul consimțământului;
• diferențele dintre preferință, interes sexual, fantezie și comportament;
• conceptele de parafilie și tulburare parafilică;
• semnificațiile istorice și contemporane ale ideii de „perversiune”;
• dificultatea de a defini „normalitatea” sexuală;
• diferența dintre neobișnuit, problematic și patologic;
• situațiile în care sexualitatea produce suferință, risc sau afectarea celuilalt;
• felul în care cultura și normele sociale influențează ceea ce considerăm acceptabil;
• propria noastră relație cu dorința, plăcerea, limitele și judecata sexuală.

Ce înseamnă „normal”?

Poate una dintre cele mai dificile întrebări din sexologie: ce este normal?

Ceea ce face majoritatea? Ceea ce acceptă societatea? Ceea ce este legal? Ceea ce nu produce suferință? Ceea ce se întâmplă între adulți care consimt? Ceea ce nu afectează funcționarea persoanei? Criteriile nu sunt identice.

Neobișnuit nu înseamnă automat patologic. Fantezie nu înseamnă automat comportament. Preferință nu înseamnă automat tulburare. În același timp, acceptarea diversității nu înseamnă că orice comportament este acceptabil: există consimțământ, suferință, risc și drepturile celuilalt.

A înțelege fără a moraliza nu înseamnă a renunța la criterii.

Și ce facem cu „perversiunea”?

Un cuvânt greu, cu o istorie și mai grea.

„Perversiune” a fost folosit în psihanaliză, psihiatrie, sexologie, morală, religie și limbaj cotidian, dar nu întotdeauna pentru același lucru.

Când vorbim despre structură psihologică, când despre practică sexuală, când despre parafilie, când despre tulburare și când folosim doar un cuvânt prin care spunem „sexualitatea ta este diferită de a mea și mă incomodează”?

Cursul nu încearcă să înlocuiască o moralizare cu alta. Încearcă să diferențieze.

Dar oglinda?

Este întotdeauna mai ușor să discutăm sexualitatea celorlalți.

Mai greu este să ne întrebăm: Eu ce doresc? Ce mă excită? Ce mă inhibă? Ce mă rușinează? Ce parte din sexualitatea mea este cu adevărat a mea și ce parte am învățat că „ar trebui” să fie? Ce judec la ceilalți pentru că îmi este străin și ce judec pentru că poate este puțin prea aproape?

Uneori, cea mai interesantă parte a Întunericului este cea pe care preferăm să nu o luminăm.

Nu este un catalog al „sexualității ciudate”

Curiozitatea este firească. Voyeurismul nu este scopul cursului.

Parafiliile, fanteziile rare, practicile neobișnuite și cazurile atipice pot fi fascinante. Dar dacă rămânem la „Ia uite ce fac unii oameni!”, nu am înțeles aproape nimic.

Întrebarea psihologică este: de ce? Ce funcție are comportamentul? Ce produce plăcerea? Care este relația dintre fantezie și act? Ce rol au puterea, obiectul, scenariul, repetiția sau interdicția?

Nu studiem sexualitatea pentru a privi prin gaura cheii. O studiem pentru a înțelege omul aflat de cealaltă parte a ușii.

Sexologia nu se învață numai din clasificări.

Clasificările, conceptele și criteriile sunt necesare. Dar omul real este întotdeauna mai complicat decât categoria în care încercăm să îl așezăm.

Cursul pune teoria în dialog cu situații, exemple, cazuri, întrebări și experiență profesională. Include și idei, ipoteze de lucru, conexiuni și modele de înțelegere dezvoltate de autor din experiența profesională în psihologie, psihoterapie și sexologie, delimitate explicit atunci când reprezintă contribuții personale.

Există o diferență între a cunoaște clasificarea și a fi întâlnit omul pe care clasificarea încearcă să îl descrie.

Cui se adresează cursul

Psihologilor, psihoterapeuților, studenților și profesioniștilor interesați de sexualitatea umană și de mecanismele ei psihologice. Dar și celui care s-a întrebat: De ce îmi place ceea ce îmi place? Este „normal” ceea ce îmi doresc? De ce îmi este rușine să vorbesc despre anumite lucruri? De ce partenerul dorește ceva ce eu nu înțeleg? Unde se termină libertatea sexuală?

Este suficient să fii o ființă care dorește.

Mai puțină judecată. Mai multe diferențe. Întrebări mai bune.

Cursul nu îți spune ce ar trebui să îți placă și nu oferă un test al „normalității”. Oferă repere pentru a înțelege dorința, plăcerea, fantezia, puterea, limitele și diversitatea sexualității umane.

Pentru a diferenția fantezia de comportament, neobișnuitul de patologic, jocul cu puterea de abuzul ei, libertatea de încălcarea libertății celuilalt și disconfortul personal de suferința sau riscul real.

Uneori întrebarea cea mai bună nu este „Este normal?”, ci „Ce înseamnă?”

Sexualitatea arată diferit după ce oamenii încep să îți spună lucrurile despre care nu vorbesc cu nimeni.

Există o sexualitate din manuale și există sexualitatea despre care oamenii vorbesc atunci când simt că pot spune adevărul fără să fie judecați. În aproximativ două decenii de practică profesională și mulți ani de activitate în sexologie, am întâlnit ambele lumi.

Dorințe obișnuite și rare, fantezii, rușine, conflicte, disfuncții, parafilii și situații aflate la limitele pe care manualele încearcă să le delimiteze clar, dar pe care omul real le face uneori mai complicate.

De aceea, cursul nu este doar o sinteză a teoriilor altora. Conține și perspective, ipoteze, conexiuni și modele proprii de înțelegere, delimitate explicit atunci când nu sunt concluzii validate ale literaturii.

Teoria rămâne fundamentul. Experiența o pune la încercare. Iar omul real ne obligă, uneori, să formulăm întrebări pe care manualul nu ni le-a pus.

Al treilea teritoriu al Întunericului: Intimitatea

Acest curs încheie Trilogia Întunericul. Primul privește personalitatea și puterea, al doilea dinamica dintre oameni, iar al treilea spațiul cel mai intim: dorința, plăcerea și sexualitatea.

INDIVIDUL → RELAȚIA → INTIMITATEA

Sexualitatea celorlalți este ușor de privit.

O putem comenta, clasifica, judeca. Mai greu este să întoarcem privirea: Eu de ce doresc ceea ce doresc? Ce mă fascinează? Ce mă excită? Ce mă rușinează? Ce îmi interzic chiar și în imaginație? Ce judec la ceilalți și de ce?

Poate că adevăratul Întuneric din dormitor nu se află numai în lucrurile neobișnuite pe care le fac oamenii. Poate se află și în lucrurile pe care încă nu avem curajul să le înțelegem despre propria noastră dorință.